- 17 Nov, 2025
Digital nomad in Romania
Ideea Auzisem de conceptul de digital nomad cu cativa ani inainte sa devin eu insumi unul. Mi-a sunat atat de bine, incat a determinat pana si un lenes ca mine sa faca ceva in acest sens. Ce inseamna defapt acest lucru, sau cel putin cum l-am perceput eu? Pai, sa calatoresti si sa muncesti in acelasi timp; practic, sa ai un job care sa nu necesite prezenta fizica si sa poti sa il prestezi de oriunde te-ai afla. In acel moment, nu indeplineam aceasta conditie, insa cochetam de si mai mult timp cu ideea unei reconversii profesionale. Intotdeauna mi-a placut tehnologia, iar pentru cativa ani am dezvoltat o comunitate online (comunitatea fioriginal), lucru care ma impinsese sa invat cate putin din domeniile programari si al administrarii de sisteme, pentru ca totul era hostat inhouse, de la servere de counter-strike, forum, website, dar si huburi dc++. Asadar, aveam deja un inceput, insa nu eram hotarat sa fac ceva in acest sens, iar ideea cu calatoritul m-a determinat sa dau un pic din coate. Pregatirea La inceput am incercat pe cont propriu, invatand diverse limbaje de programare, insa n-am reusit sa duc la capat vreuna din incercari. Chiar daca aveam cunostintele necesare, nu stiam cum sa ma vand, cum sa imi fac un cv care sa treaca de prima selectie inainte interviului propriu-zis. Revelionul din 2019 a fost primul (din cate imi amintesc) in care am cochetat cu ideea de rezolutii. Puneam esecul de a gasi un job in programare pe seama faptului ca nu am studii in domeniu. Acum stiu ca nu asta era problema, dar ma bucur ca am gandit macar asa. M-am interesat ce optiuni am si luam in calcul de la cursuri, pana la inclusiv facultate. Am reusit sa gasesc un curs relativ scurt (6 luni), unde ajutat si de faptul ca studiasem deja pe cont propriu, am promovat examenele si am invatat ce trebuie sa fac pentru a reusi in domeniu. Cheia era in primul rand un CV construit pentru asta, dar si niste proiecte pe care, asa cum ziceam, eram mai mult decat capabil sa le fac si inainte. Ulterior, am reusit sa trec un interviu si sa ma angajez pentru prima data in acest domeniu. Desi nu a fost de lunga durata si nici prea reusit dpdv financiar, deoarece eram fix la inceputul pandemiei, iar business-ul fiind axat pe startup-uri, a ramas la scurt timp fara clienti, am cochetat aici pentru prima data cu ideea de work from home, care este una dintre componentele stilului de viata de nomad digital. Dupa cele cateva luni petrecute aici si mancat pe datorie, mi-am cautat altceva si am reusit sa gasesc compania perfecta din acest punct de vedere. Am contribuit din plin la acest succes, deoarece la momentul respectiv, ca urmare a interviurilor, am avut doua oferte, una de la o multi-nationala si una de la o agentie mica ce activa in domeniul e-commerce-ului. Am ales-o pe cea din urma si bine am facut (cred)! Hotararea Aici, desi mergeam zilnic la birou, era din proprie alegere, avand tot timpul optiunea de a lucra de acasa, sau de oriunde voiam. Aveam doi colegi, cuplu, care la momentul respectiv erau in America de Sud. Ei erau "profestionisti" in ceea ce eu doar visam sa fac. Numele lor este Cristi si Iulia si ii puteti cunoaste si urmari pe site-ul Travel unicorns si canalele lor de social media. Prin stilul lor de viata si prin indemnarile lor (m-au invitat inclusiv sa merg cu ei), acestia au contribuit cu un mic imbold sa aplic si eu ceea ce imi propusesem. Actiunea Punerea in practica a fost destul de distractiva pentru mine. Eram foarte entuziasmat de ceea ce urma sa se intample, chiar daca eram constient ca urma sa parasesc orasul in care m-am nascut si in care am locuit pana atunci. Decizia a fost luata pe la jumatatea lunii martie 2021, moment in care i-am anuntat pe proprietarii garsonierei in care locuiam in chirie de intentia de a pleca de la 1 mai. Reprezenta "acasa" de aproape 7 ani, iar proprietarii erau foarte de treaba, chiar am pastrat legatura cu ei. La acea vreme cochetam cu ideea de minimalism, iar faptul ca stransesem destul de multe obiecte nu-mi placea. Am hotarat sa pastrez doar ce intra in masina, iar masina mea nu era foarte mare, un Renault Megane 2, model hatchback (cu portbagajul taiat, sau cum imi placea mie sa spun, "cu fundul sexy"). Am donat atunci carti, 2-3 saci de haine si incaltaminte, diverse aparate electronice si electrocasnice, inclusiv tv, cuptor cu microunde si altele... Dintre obiectele la care nu am renuntat au fost cele 2 monitoare de 27 de inch pe care le aveam la momentul respectiv si un scaun de birou. Planul era sa merg catre un oras mare dintr-o parte a tarii mai putin explorata de mine, pentru cel putin 4 luni, pentru ca atat am considerat eu ca fiind un interval suficient cat sa ajungi sa cunosti locurile si oamenii. Eram deschis la orice, inclusiv sa raman acolo. Prima destinatie aleasa a fost Iasi, insa nu am reusit sa gasesc chirie in conditiile date la un pret pe care eu sa il gasesc acceptabil. In Bucuresti plateam 170 de euro chirie pentru o garsoniera, insa pretul pietei era in jur de 250. Bugetul pe care il alocasem eu era maxim 300 de euro, dar speram sa gasesc o garsoniera pana in 250 (mergeam totusi din Bucuresti intr-un oras unde chiriile erau mai mici). Din pacate, asa cum ziceam, nu am avut noroc, iesenii nu au vrut sa ma primeasca acum, asa ca dupa vreo 2 saptamani de cautari, afland de la stiri ca in Timisoara erau ridicate partial restrictiile cauzate de pandemia de covid care era in toi, am zis sa-mi incerc norocul si acolo.